NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂLUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar 1) Care nălucește; care apare în minte neclar; fără contururi precise. 2) fig. Care impresio-nează prin ceva neobișnuit; frapant. /a năluci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink