NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂPÁSTĂ s. I. 1. v. dezastru. 2. v. necaz. II. (PESCUIT) prostovol, (reg.) cucă, șașma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. și Olt.) plașcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂPÁSTĂ s. v. ademenire, atracție, chin, cucă, durere, ispită, încercare, patimă, păs, pătimire, persecuție, prigoană, seducere, seducție, suferință, tentație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Năpastă ≠ noroc
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
năpástă s.f., g.-d. art. năpástei / năpăștii; pl. năpáste / năpăști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂPÁSTĂ ~e f. 1) Nenorocire grea, care se abate asupra cuiva; urgie. ◊ Ia ~! ia nevoie. 2) Acuzație lipsită de orice temei; învinuire nedreaptă. 3) ist. Bir suplimentar pe care îl plăteau țăranii în locul consătenilor fugiți. [G.-D. năpastei; Pl. și năpăști] /<sl. napasti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink