Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: năprasnic (adjectiv) , năprasnici (verb)   
năprasnicí, pers. 3 sg. năprasnicéște, vb. IV refl. (reg.) a deveni năprasnic.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. Subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasĭnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂPRÁSNIC1 ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Ploaie ~că. 2) (despre sentimente, acțiuni etc.) Care se manifestă cu o forță de nereținut; cu manifestări violente; năvalnic; impetuos. 3) rar (despre oameni) Care este dirijat în acțiuni de primul impuls; care acționează fără a se reține; impulsiv. /<sl. naprasinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂPRÁSNIC2 m. Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze păroase și cu flori galbene-albe. /<sl. naprasinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂPRÁSNICĂ ~ce f. Plantă erbacee rău mirositoare, cu tulpina cilindrică, ramificată și cu frunze triunghiulare, crestate. /<sl. naprasinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUSCĂ-NĂPRÁSNICĂ s. v. muscă columbacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂPRÁSNIC adj. 1. v. subit. (Moarte ~.) 2. neașteptat, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstios. (Un faliment ~.) 3. v. cumplit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂPRÁSNICĂ s. v. luminoasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂPRÁSNICĂ s. (BOT.) 1. (Geranium robertianum) (rar) piretru, (reg.) închegătoare, mama-pădurii, priboi-căpresc. 2. (Chrysanthemum corymbosum) (reg.) ochiul-boului-a-ferigei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năprásnic adj. m., s. m. (sil. -pras-), pl. năprásnici; f. sg. năprásnică, g.-d. art. năprásnicei, pl. năprásnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)