Dex năpădire

NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.

NĂPĂDÍRE s. v. cotropire.

năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri

NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.

A NĂPĂDÍ ~ésc 1. tranz. 1) A cuprinde din toate părțile; a înconjura; a împresura; a învălui. 2) fig. (despre stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a copleși; a năvăli; a podidi. ◊ A-l ~ sângele (sau lacrimile) a-l umple sângele (sau lacrimile) pe cineva; a-l podidi sângele (sau lacrimile). 2. intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a se repezi. 2) (despre lichide) A începe să curgă cu forță și în cantitate mare (inundând totul în jur); a năboi. /<sl. napasti, ~padja

NĂPĂDÍ vb. 1. a împresura. (Buruienile au ~ grădina.) 2. a înăbuși. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a copleși, a covârși, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Îl ~ nădușelile, fiorii.) 7. v. copleși. 8. a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) împresura, a(-l) prinde. (Îl ~ mii de gânduri.) 9. v. năpusti.

năpădí (năpădésc, năpădít), vb. – A invada, a irupe. Sl. napadati, der. de la napasti, napada (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. sl. napadŭ „invazie”; bg. napadam și prăpădi. – Der. năpadă, s. f. (învazie; oprimare, atac); năpăditor, adj. (invadator); năpastă (var. năpast(i)e), s. f. (înv., impozit suplimentar, contribuție adițională, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Mihnea Vodă, în 1586; înv., nedreptate, injustiție, opresiune; nenorocire, calamitate, necaz), direct din sl. napastĭ „calamitate” (Miklosich, Lexicon, 408; Cihac, II, 211); năpăstui, vb. (a oprima; a acuza pe nedrept, a calomnia); năpăstuitor, adj. (asupritor; nedrept); năpatcă, s. f. (Mold., plasă de pescuit), din rut. napadka (Candrea, Scriban).

năpădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năpădeáscă