NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegri-tor, prigonitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năpăstuitór s. m., pl. năpăstuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂPĂSTUITÓR ~i m. Persoană care năpăstuiește pe cineva. [Sil. -tu-i-] /a năpăstui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
năpăstuitoáre s. f., g.-d. art. năpăstuitoárei; pl. năpăstuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink