Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂSCOCÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenție. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NĂSCOCÍ ~ésc tranz. 1) (ceva nou) A crea în imaginație în mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadevărate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imaginației în mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi în urma unui efort creator; a inventa. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂSCOCÍ vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
născocí (născocésc, născocít), vb. – A inventa, a-și închipui. Bg. naskačam „a afla”, din sl. naskočiti „a sări” (Cihac, II, 332; Conev 98). – Der. născocitor, adj. (inventiv, fertil, ingenios); născocitură, s. f. (invenție, descoperire).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
născocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. născoceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink