NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂSCOCITÚRĂ s. v. minciună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
născocitúră s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂSCOCITÚRĂ ~i f. Ceea ce este năs-cocit. /a născoci + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink