NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În mitologia populară) Puterea, însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane. ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂZDRĂVĂNÍE s. 1. v. glumă. 2. v. poznă. 3. v. ciu-dățenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂZDRĂVĂNÍE s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năzdrăvăníe s. f., art. năzdrăvănía, g.-d. art. năzdrăvăníei; pl. năzdrăvăníi, art. năzdrăvăníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂZDRĂVĂNÍE ~i f. 1) Însușirea de a fi năzdrăvan. 2) Faptă sau vorbă care provoacă hazul, gluma. 3) (în unele basme populare) Întâmplare nemaipomenită și de necrezut; minune. /năzdrăvan + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink