OÁCĂR, -Ă, oacări, -e, adj. (Înv. și reg.; despre oi) Cu pete (negre) pe bot. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
oácăr, oácără, oácări, oácăre, adj. (înv. și reg.; mai ales despre oi) 1. cu pete negre pe la bot, urechi, ochi. 2. murdar, nespălat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
oácăr (oácără), adj. – (Oaie) albă cu pete negre pe bot. – Mr. oacăr(n)ă. Origine necunoscută. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oacheș (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan,, Elementul slav în dialectul aromân, 76); sau bg. vakălŭ „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, în loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingătoare. Trebuie să existe o legătură ca oacheș.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
oácăr adj. m., pl. oácări; f. sg. oácără, pl. oácăre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink