OÁȘĂ, oașe, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit tăiatul copacilor, pășunatul, vânătoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovás „apărare, loc apărat”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Oașa, lacul ~ v. Sebeș (1).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink