ÓBERLIHT, oberlihturi, s. n. Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și având deschidere separată, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi. ♦ Luminator. – Din germ. Oberlicht.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÓBERLIHT s.n. Porțiune din partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, care are deschidere separată. [< germ. Oberlicht < ober – de sus, Licht – lumină].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÓBERLIHT s. n. porțiune din partea de sus a unei ferestre, a unei uși, cu deschidere separată. (< germ. Oberlicht)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!óberliht [e pron. ă] s. n., pl. óberlihturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ÓBERLIHT s. (rar) supralumină. (~ la o fereastră.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oberlíht (óberlihturi), s. n. – Ferestruică rotundă. Germ. Oberlicht (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
óberliht s. n., pl. óberlihturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÓBERLIHT ~uri n. 1) Parte de sus a unei ferestre sau a unei uși, care se deschide separat și servește la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi. 2) Fereastră făcută în podul unei case sau în tavanul unei încăperi, pentru a permite pătrunderea luminii naturale; lumi-nator. /<germ. Oberlicht
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink