Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
OBIÉCÈšIE, obiecÈ›ii, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenÈ›ii; observaÈ›ie prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. [Var.: obiecÈ›iúne s. f.] – Din fr. objection.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBIÉCÈšIE s.f. Argument pe care cineva îl opune unei propuneri, unei pretenÈ›ii, unei teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. [Gen. -iei, var. obiecÈ›iune s.f. / cf. fr. objection, lat. obiectio – mustrare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBIÉCȚIE s. f. argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenții, teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea. (< fr. objection, lat. obiectio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obiécție (-biec-ți-e) s. f., art. obiécția (-ți-a), g.-d. art. obiécției; pl. obiécții, art. obiécțiile (-ți-i)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
OBIÉCȚIE s. v. critică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obiécție s. f. (sil. -biec-ți-e; mf. ob-), art. obiécția (sil. -ți-a), g.-d. art. obiécției; pl. obiécții, art. obiécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBIÉCȚIE ~i f. Argument adus împotriva unei opinii sau afirmații, pentru a combate. [G.-D. obiecției] /<fr. objection
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink