OBIJDUITÓR, -OÁRE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
obijduitór s. m. (sil. -du-i-), pl. obijduitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBIJDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial pop. Care obijduiește; care lezează demnitatea cuiva; jignitor; ofensator. [Sil. -du-i-] /a obijdui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
obijduitoáre s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. obijduitoárei; pl. obijduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink