OBLEÁGĂ s. v. ogor, pârloagă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obleágă, obleáguri, s.f. (reg.) pământ necultivat 1-2 ani, servind ca pășune.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
obleágă (-égi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink