OBNUBILÁȚIE, obnubilații, s. f. (Rar) Obnubilare. – Din fr. obnubilation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBNUBILÁȚIE s.f. (Med.) Obnubilare. ♦ Întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) slăbire a memoriei, diminuare a inteligenței. [Gen. -iei, var. obnubilațiune s.f. / cf. fr. obnubilation, lat. obnubilare – a acoperi cu un nor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBNUBILÁȚIE s. f. obnubilare; întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) pierdere treptată a memoriei, diminuare a inteligenței. (< fr. obnubilation, lat. obnubilatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OBNUBILÁȚIE s. (MED.) obnubilare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obnubiláție s. f. (sil. -ți-e), art. obnubiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. obnubiláției; pl. obnubiláții, art. obnubiláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink