OBRĂZNICÚȚ, -Ă, obrăznicuți, -e, adj. Diminutiv al lui obraznic. – Obraznic + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
obrăznicúț adj. m. (sil. -brăz-), pl. obrăznicúți; f. sg. obrăznicúță, pl. obrăznicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink