Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: obscur (adjectiv) , obscura (verb tranzitiv)   
OBSCURÁ, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din fr. obscur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obscurá vb., ind. prez. 1 sg. obscuréz, 3 sg. și pl. obscureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBSCÚR, -Ă, obscuri, -e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. Fig. Nedeslușit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînțeles. 3. Fig. Necunoscut sau puțin cunoscut; de mică importanță; fără merite sau calități deosebite, mediocru. – Din fr. obscur, lat. obscurus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OBSCURÁ ~éz tranz. A face să de-vină obscur. /Din obscur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBSCÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care este lipsit de lumină; fără lumină; întunecos; sumbru. Local ~. 2) fig. Care este greu de înțeles; de neînțeles; impenetrabil; ermetic. 3) fig. (în opoziție cu vestit, celebru) Care este puțin cunoscut sau chiar necunoscut; fără merite sau calități deosebite; de importanță redusă. /<fr. obscur, lat. obscurus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBSCÚR, -Ă adj. 1. Întunecat, întunecos. 2. (Fig.) Nedeslușit, neclar, vag. 3. (Fig.) Necunoscut, neștiut; lipsit de merite, mediocru. [Cf. fr. obscur, lat. obscurus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSCÚR, -Ă adj. 1. lipsit de lumină, întunecos. 2. (fig.) nedeslușit, neclar, vag. 3. (fig.) necunoscut; lipsit de merite deosebite, mediocru. (< fr. obscur, lat. obscurus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OBSCÚR adj. 1. v. întunecos. 2. v. sumbru. 3. v. confuz. 4. v. neclar. 5. neclar, (livr.) cabalistic. (Un stil ~.) 6. v. biet. 7. v. necunoscut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OBSCÚR adj. v. mărunt, mediocru, neimportant, neînsemnat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Obscur ≠ clar, limpede, luminos, renumit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
obscúr adj. m., pl. obscúri; f. sg. obscúră, pl. obscúre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)