OBSCURANTÍST, -Ă, obscutantiști, -ste, adj., s. m. și f. 1.Adj. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. 2. S. m. și f. Adept al obscurantismului. – Din fr. obscurantiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBSCURANTÍST, -Ă adj. Care ține de obscurantism, care oglindește obscurantismul. // s.m. și f. Adept. al obscurantismului. [Cf. fr. obscurantiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSCURANTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obscurantismului. (< fr. obscurantiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obscurantíst adj. m., s. m., pl. obscurantíști; f. sg. obscurantístă, pl. obscurantíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBSCURANTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de obscurantism; propriu obscurantismului. /<fr. obscurantiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBSCURANTÍST2 ~ști m. Adept al obscurantismului. /<fr. obscurantiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink