OBSERVÁȚIE, observații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBSERVÁȚIE s.f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice constând în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție, critică. ♦ Mustrare, reproș. 4. Supraveghere. ◊ Foaie de observație = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observațiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSERVÁȚIE s. f. 1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare. 2. remarcă, constatare. 3. obiecție, critică; mustrare, reproș. 4. supraveghere. ♦ foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav. (< fr. observation, lat. observatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OBSERVÁȚIE s. 1. v. examinare. 2. v. supraveghere. 3. v. părere. 4. v. indicație. 5. v. critică. 6. v. ceartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
observáție s. f. (sil. -ți-e), art. observáția (sil. -ți-a), g.-d. art. observáției; pl. observáții, art. observáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBSERVÁȚIE ~i f. 1) v. A OBSERVA. ◊ Foaie de ~ document în care sunt înre-gistrate zilnic evoluția bolii unui bolnav și tratamentul aplicat. A ține sub ~ a supra-veghea. 2) Constatare cu privire la un fenomen sau la un fapt observat. 3) Obiecție la o acțiune, la un fapt sau la o lucrare a cuiva. ◊ A face ~ a atrage atenția asupra unei greșeli. [G.-D. observației; Sil. -ți-e] /<germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink