OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionniste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la obstrucționism. // adj., s.m. și f. (Cel) care practică obstrucționismul. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. obstrucționniste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obstrucționismului. (< fr. obstructionniste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
obstrucționíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. obstrucționíști; f. sg. obstrucționístă, pl. obstrucționíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBSTRUCȚIONÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de obstrucționism; propriu obstrucționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. obstruction-niste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OBSTRUCȚIONÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al obstrucționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. obstructionniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink