OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBTUZIÚNE s.f. (Rar) Obtuzitate. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. obtusion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
obtuziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. obtuziúnii; pl. obtuziúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink