OCARÍNĂ, ocarine, s. f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală și cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCARÍNĂ s.f. Instrument muzical de suflat, făcut din teracotă sau din metal, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. [< fr., it. ocarina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval și cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ocarínă (ocaríne), s. f. – Instrument muzical de suflat. It. ocarina. De aici ocarină (var. carină), s. f. (Arg., nas), cf. G. M. Dragoș, BF, XI, 108.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ocarínă s. f., g.-d. art. ocarínei; pl. ocaríne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCARÍNĂ ~e f. Instrument muzical po-pular de suflat constând dintr-un corp oval (de argilă arsă sau de metal), cu orificii laterale. /<fr., it. ocarina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink