OCCIDENTÁL, -Ă, occidentali, -e, adj. Care ține de apus1 (2), mai ales de apusul Europei și de America, care are caracteristicile vieții de acolo; apusean, vestic. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Occident; (la pl.) popoarele din Occident. – Din fr. occidental, lat. occidentalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCCIDENTÁL, -Ă adj. Din apus, de apus; apusean. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occidental].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCCIDENTÁL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Occident; apusean, vestic. II. adj. caracteristic apusului Europei. (< fr. occidental, lat. occidentalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OCCIDENTÁL adj., s. apusean, vestic. (Statele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Occidental ≠ oriental, răsăritean
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
occidentál adj. m., pl. occidentáli; f. sg. occidentálă, pl. occidentále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCCIDENTÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de Occident; propriu Occidentului; apusean. /<fr. occidental, lat. occidentalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UNIUNEA OCCIDENTALĂ v. Bruxelles, Tratatul de la ~.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink