OCHITÚRĂ, ochituri, s. f. (Rar) Privire, căutătură din ochi1. – Ochi2 + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ochitúră s. f., g.-d. art. ochitúrii; pl. ochitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCHITÚRĂ ~i f. rar Privire aruncată asupra cuiva; uitătură; cătătură. /ochi + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink