Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
ociná, ocinéz, vb. I (înv.) a moșteni, a dobândi, a stăpâni; și ociní.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ÓCINĂ, ocini, s. f. (Înv. și pop.) Bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate. – Din sl. otĩcina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÓCINĂ ~e f. înv. Pământ moștenit de cineva. /<sl. otițina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÓCINĂ s. v. moșie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț.Sec. XVI, înv., ca și toate der.Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ócină s. f., g.-d. art. ócinii; pl. ócini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)