Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: oclusiv (adjectiv) , oclusivă (substantiv feminin)   
OCLUSÍVĂ, oclusive, adj.f. (În sintagma) Consoană oclusivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Var.: ocluzívă adj.f.] – Din fr. occlusive.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCLUSÍV ~ă (~i, ~e) (despre sunete consonante) Care se articulează printr-o ocluzie a canalului fonator; exploziv. /<fr. occlusive
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCLUSÍV, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin ocluziunea canalului fonator, urmată de o explozie (4); (consoană) explozivă. (< fr. occlusif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OCLUSÍV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oclusív adj. m., pl. oclusívi; f. sg. oclusívă, pl. oclusíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)