Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ocroti (verb tranzitiv) , ocrotire (substantiv feminin)   
OCROTÍRE, ocrotiri, s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCROTÍRE s. 1. v. apărare. 2. apărare, protecție, sprijin, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva ...) 3. protejare, sprijinire, susținere, (rar) proteguire. (~ bătrânețelor lui.) 4. v. ajutor. 5. grijă, protecție, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăți de binefacere.) 7. v. egidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocrotíre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. ocrotírii; pl. ocrotíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OCROTÍ ~ésc tranz. (ființe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCROTÍRE ~i f. 1) v. A OCROTI~ea sănătății ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor și întărirea sănătății. ~ea naturii complex de măsuri luate de stat, de o instituție în scopul utilizării raționale, al conservării și reproducerii resurselor naturale. [Sil. -cro-] /v. a ocroti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCROTÍ vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocrotí (ocrotésc, ocrotít), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ocrotí vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocroteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMISIA PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII, instituție înființată în anul 1930, sub denumirea de Comisiunea Monumentelor Naturii; este afiliată Academiei Române (din 1950); are sarcina de a inventaria monumentele naturii și de a adopta măsuri pentru ocrotirea lor. Pînă în prezent a delimitat c. 400 de rezervații naturale (ex. Parcul național Retezat, Polița cu Crini din Ceahlău, Valea Fagilor din N M-ților Măcin, Pădurea Letea, lacul și pîrîul Pețea etc.) și a declarat monumente ale naturii o serie de elemente floristice (ex. laleaua Cazanelor, floarea de colți) și faunistice (ex. rîsul, nagîțul, ciocînstorsul). C. a propus, pe baza unor studii fundamentate, constituirea a încă 11 parcuri naționale (Rodna, Călimani, Ceahlău, Piatra Craiului, Delta Dunării ș.a.) realizate în 1990 și reglementarea prin legi a protecției mediului înconjurător.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
OCROTIREA NATURII ȘI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, revistă științifică editată de Academia Română începând cu 1955 (până în 1974 cu titlul „Ocrotirea naturii”). Are un rol important în impulsionarea activității protecționiste din România și în promovarea conceptelor și normelor organismelor internaționale implicate în ocrotirea naturii și a mediului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)