OCTOÍH, octoihuri, s. n. Carte bisericească destinată cultului ortodox în care sunt cuprinse cântările din fiecare zi a săptămânii (cântate succesiv pe opt glasuri); fiecare dintre cântările cuprinse în această carte. [Acc. și: octóih. – Var.: ohtoíc s. n.] – Din sl. octoihŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCTOÍH s. (BIS.) (înv.) osmoglasnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OCTOÍH s. v. registru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
octoíh (octoíhuri), s. n. – Culegere de imnuri care conține cîntece scrise în cele opt tonuri ale muzicii orientale. Mgr. ỏϰτώηχος, parțial prin intermediul sl. oktoiku, cf. Vasmer, Gr., 104.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
octoíh s. n., pl. octoíhuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink