OCÚLT, -Ă, oculți, -te adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Științe oculte = doctrine și practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCÚLT, -Ă adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns, în taină. [Cf. fr. occulte, lat. occultus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCÚLT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ĕ = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OCÚLT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocúlt adj. m., pl. ocúlți; f. sg. ocúltă, pl. ocúlte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCÚLT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de ocultism; propriu ocultismului. 2) și adverbial Care are un înțeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink