OCULTÁȚIE, ocultații, s. f. 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc. 2. (Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de ocultație = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din fr. occultation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCULTÁȚIE s.f. 1. Eclipsare temporară a unui astru, datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator. 2. (Mar.) Acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. [Gen. -iei, var. ocultațiune s.f. / < fr. occultation, lat. occultatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCULTÁȚIE s. f. 1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator. 2. dispariție a ceva; disimilare. ◊ (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. (< fr. occultation, lat. occultatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ocultáție s.f. (sil. -ți-e), art. ocultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. ocultáției; pl. ocultáții, art. ocultáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCULTÁȚIE ~i f. Dispariție temporară a unui astru din câmpul de observație, cauzată de trecerea între el și observator a unui alt corp ceresc. /<fr. occultation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink