OCULTÍSM s. n. Ansamblul științelor și al practicilor oculte; p. ext. concepțiile care stau la baza științelor oculte. – Din fr. occultisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCULTÍSM n. 1) Concepție pseudoștiințifică care recunoaște existența în natură a unor forțe ascunse, accesibile numai unor oameni „inițiați”. 2) Practică bazată pe această concepție. /<fr. occultisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCULTÍSM s.n. Ansamblu de concepții și practici care proclamă existența în natură a unor forțe supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinșii inițiați; ocultistică. ♦ Pseudoștiință care se ocupă cu lucrurile supranaturale, ascunse. [Cf. fr. occultisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCULTÍSM s. n. studiul și practica științelor oculte; ocultistică. (< fr. occultisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ocultísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink