OCULTÍST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCULTÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică ocultismul. [< fr. occultiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OCULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică ocultismul. (< fr. occultiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ocultíst s. m., adj. m., pl. ocultíști; f. sg. ocultístă, pl. ocultíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCULTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) rar Care ține de ocultism; propriu ocultismului; ocult. /<fr. occultiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCULTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care se ocupă cu ocultismul. /<fr. occultiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink