ÓCĂ s. f. v. oca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
OCÁ, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă. – Var.: (înv. și reg.) ócă s. f.] – Din tc. okka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
óca (= ocá) s. f., pl. oca
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink