odontocét s. n., pl. odontocéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ODONTOCÉTE s. n. pl. subordin de cetacee cu dinți: delfini și cașaloți. (< it. odontoceti)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink