ODONTOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților. – Din fr. odontologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ODONTOLOGÍE f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților. [G.-D. odontologiei] /<fr. odontologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ODONTOLOGÍE s.f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. V. stomatologie. [Pron. -iei. / < fr. odontologie, cf. gr. odous – dinte, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ODONTOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază bolile dinților și ale țesuturilor învecinate. (< fr. odontologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
odontologíe s. f., art. odontología, g.-d. odontologíi, art. odontologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink