ODORI-, -ODÍE elem. „miros, olfacție”. (< fr. odori-, -odie, cf. gr. odor, -is)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ODOÁRE s. f. v. odor2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ODOÁRE s. f. miros. (< fr. odeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
odorî, odorắsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
odór (persoană iubită) s. m., pl. odori
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink