OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFICIÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFICIÁNT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (spec.) funcționar de poștă. (< fr. officiant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oficiánt adj. m., s. m. (sil. -ci-ant), pl. oficiánți; f. sg. oficiántă, pl. oficiánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFICIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink