OFICÍNĂ, oficine, s. f. (Livr.) Laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFICÍNĂ s.f. (Liv.) 1. Laborator (la o farmacie, la o instituție etc.). 2. Loc unde se uneltește ceva, unde se urzesc intrigi, comploturi. [Cf. fr. officine, lat. officina, germ. Offizin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFICÍNĂ s. f. 1. laborator (într-o farmacie, instituție). 2. loc, mediu unde se urzesc intrigi, comploturi. (< fr. officine, lat. officina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oficínă s. f., g.-d. art. oficínei; pl. oficíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFICÍNĂ ~e f. 1) Laborator anexat la o farmacie, unde se prepară unele medicamente. 2) Mediu social unde se urzesc intrigi, calomnii sau comploturi. ~ de spionaj. ~ de false noutăți. /<lat. officina, fr. officine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink