OFIOLÁTRU, -Ă, ofiolatri, -e, s. m. și f. Adorator al șerpilor. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFIOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Adorator al șerpilor. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolâtre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFIOLÁTRU, -Ă s. m. f. adorator al șerpilor. (< fr. ophiolâtre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ofiolátru s. m. (sil. -fi-o-, -tru), art. ofiolátrul; pl. ofiolátri, art. ofiolátrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ofiolátră s. f. (sil. -fi-o-, -tră), g.-d. art. ofiolátrei; pl. ofiolátre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink