OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFÍTIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparține ofitului. ◊ Structură ofitică = structură a rocilor caracterizată prin poziția neregulată a cristalelor, asemănătoare celei a ofitelor. [< fr. ophitique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFÍTIC, -Ă adj. de natura ofitului1. ♦ structură ~ă = structură a rocilor prin poziția neregulată a cristalelor. (< fr. ophitique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ofític adj. m., pl. ofítici; f. sg. ofítică, pl. ofítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink