OFIȚERÉSC, -EÁSCĂ, ofițerești, adj. Care aparține unui ofițer (I 1), privitor la ofițer, de ofițer, ca al ofițerilor. – Ofițer + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ofițerésc adj. m., f. ofițereáscă; pl. m. și f. ofițeréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFIȚERÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de ofițeri; propriu ofițerilor. /ofițer + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink