OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinități sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OFRÁNDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adusă divinității.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofrándă s. f. (sil. -fran-), g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFRÁNDĂ ~e f. 1) rel. Dar oferit divinității sau reprezentanților ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfă. 3) Donație oferită în semn de venerație și de recunoștință; prinos; omagiu. 4) fig. Contribuție materială filantropică. [Sil. -fran-] /<fr. offrande
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink