Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ofensa (verb tranzitiv) , ofensă (substantiv feminin)   
OFÉNSĂ, ofense, s. f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OFÉNSĂ s.f. Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< fr. offense, cf. lat. offensa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFÉNSĂ s. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OFÉNSĂ s. v. jignire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofénsă (ofénse), s. f. – Injurie, insultă. Fr. offense.Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ofénsă s. f., g.-d. art. ofénsei; pl. ofénse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OFENSÁ ~éz tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OFENSÁ mă ~éz intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFÉNSĂ ~e f. Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă. ◊ A aduce (cuiva) o ~ a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. și pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenséze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)