Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
OGOIÁ vb. I v. ogoi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din scr. ugojiti. Cf. sl. goĩ „pace”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OGOÍ ~iésc tranz. A face să se ogoiască. /<sb. ugojiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OGOÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se domoli. 2) (de-spre ființe) A deveni calm înfrânându-se; a se tempera; a se modera; a se domoli. /<sb. ugojiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OGOÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ogoí (ogoiésc, ogoít), vb. A liniști, a împăca. – Var. ogoia. Sl., dar lipsește veriga cea mai apropiată, cf. v. sb. goi „pace”, sb. ugoiti „a crește”. – Der. ogoi, s. n. (liniște, calm); neogoi(a)t, adj. (neconsolat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ogoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogoiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink