Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ogorâre (substantiv feminin) , ogorî (verb tranzitiv)   
ogorấre s.f. (reg.) prima arătură.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OGORÎ́ ~ăsc tranz. (terenuri, suprafețe cultivabile) 1) A lăsa nelucrat pentru un anumit timp (cu scopul de a fertiliza). 2) A ara adânc, prefăcând în ogor (după ce o perioadă de timp a fost folosit ca pășune). /Din ogor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OGORÎ vb. v. desfunda, desțeleni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ogorî, ogorắsc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oară, pentru o cultură nouă), a face ogor. 2. a prăși, a săpa straturi de legume.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ogorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, imperf. 3 sg. ogorá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogoráscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)