OGRÍNJI s. m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din scr. ogrizine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OGRÍNJI m. pl. Resturi de masă furajeră, rămase nemâncate de vite. /<sb. ogrizine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OGRÍNJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ogrinjí, ogrinjésc, vb. IV (reg.) 1. a se hrăni cu ogrinji. 2. a slăbi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ogrínji s. m. pl. – Resturi de paie pe care caii nu vor să le mănînce, paie putrezite. – Var. grinzăi. Sl. ogrysti, ogryzą „a mușca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 73), cf. bg. ogrizki „resturi de lucruri uzate”; sb., cr. grizine „resturi de paie”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ogrínji s. m. pl. (sil. -grinji)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink