OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ogurlíu adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink