ohábnici s.m. pl. (înv.) țărani legați de ohabă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
OHÁBNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv. și pop.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi înstrăinat; inalienabil, de veci; scutit de impozite și de prestații. 2. (Despre proprietari) Care stăpânește o moșie ohabnică (1). (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viață de ohabă (1). [Var.: ohávnic, -ă adj.] – Din sl. ohabĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ohábnic adj. m., pl. ohábnici; f. sg. ohábnică, pl. ohábnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink