OICUMÉNA s. f. Denumire generică a suprafețelor populate de pe uscat, care reprezintă, în prezent, peste 90% din suprafața acestuia. – Cuv. gr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OICUMÉNA s. f. spațiul populat al suprafeței terestre. ◊ teritoriu în care primii oameni s-au așezat, întemeindu-și o viață organizată; (p. ext.) teritoriu în care o comunitate etnică își construiește așezări stabile. (< germ. Oikumene, gr. oikoumene)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oicuména s. f. (sil. oi-), g.-d. art. oicuménei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OICUMÉNĂ s.f. (Geogr.) Spațiul locuibil al suprafeței terestre. [Pron. oi-. / < fr. oikumène, cf. gr. oikoumene – lume].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink