OIERÍT2 s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OIERÍT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Țara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OIERÍT n. 1) Creșterea oilor. 2) Ocupația oierului. 3) ist. Dare pentru oi (plătită la început în natură, iar mai târziu în bani). [Sil. o-ie-] /oaie + suf. ~ărit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OIERÍT s. ciobănie, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~ul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oierít (impozit, creșterea oilor) s. n. (sil.o-ie-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink